- ospíciu
- s. n. [-ciu pron. -cìu], art. ospíciul; pl. ospícii, art. ospíciile (sil. -ci-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ospíciu
Look at other dictionaries:
ospiciu — OSPÍCIU, ospicii, s.n. Spital, sanatoriu în care sunt îngrijiţi alienaţii mintal, bolnavii psihic; casă de nebuni; balamuc. – Din lat. hospitium, fr. hospice, germ. Hospiz. Trimis de oprocopiuc, 15.05.2004. Sursa: DEX 98 OSPÍCIU s. (med.)… … Dicționar Român
balamuc — BALAMÚC, balamucuri, s.n. Clinică pentru alienaţi mintali; casă de nebuni. ♦ fig. Gălăgie, dezordine mare. – Din n. pr. Malamuc. Trimis de paula, 09.03.2002. Sursa: DEX 98 BALAMÚC s. 1. v. ospiciu. 2. v. hărmălaie. Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român
interna — INTERNÁ, internez, vb. I. tranz. 1. A instala un bolnav într un spital pentru tratament; a spitaliza. ♢ refl. S a internat pentru operaţie. 2. A sili pe cineva să stea (închis) într un ospiciu, într o şcoală de corecţie, într un lagăr etc.,… … Dicționar Român
pensionar — PENSIONÁR, Ă, pensionari, e s.m. şi f. 1. Persoană care primeşte pensie. ♦ Persoană care primeşte o subvenţie, un subsidiu. 2. Persoană internată într un azil sau într un ospiciu. ♦ Persoană închisă într o închisoare; deţinut. ♦ Animal închis… … Dicționar Român
casă — CÁSĂ1, case, s.f. 1. Clădire destinată pentru a servi de locuinţă omului. ♢ loc. adj. De casă = făcut în casă1. ♢ expr. (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulţi. A i fi cuiva casa casă şi masa masă = a duce o viaţă ordonată, normală,… … Dicționar Român
azil — AZÍL, aziluri, s.n. 1. Loc unde cineva găseşţe ocrotire, adăpost, refugiu. ♢ Drept de azil = drept de a se stabili pe teritoriul altei ţări, de care se bucură în virtutea legii un refugiat politic. 2. Instituţie de asistenţă socială pentru… … Dicționar Român
ospắţ — ( péţe), s.n. – Masă, banchet. – Mr. uspeţ. lat. hospitium (Puşcariu 1230; Candrea Dens., 1276; REW 4200), cf. ngr. σπίτι, alb. štëpi casă (Rosetti, I, 170 crede că numai în rom. s a păstrat cuvîntul lat.). Pentru semantism, cf. Todoran, Dacor.,… … Dicționar Român
sănătate — SĂNĂTÁTE s.f. 1. Stare a unui organism la care funcţionarea tuturor organelor se face în mod normal şi regulat. ♢ Casă de sănătate = sanatoriu; ospiciu. Sănătatea publică = bunăstarea sanitară, starea de salubritate a întregii populaţii. ♢ expr.… … Dicționar Român
